Intenţionau să o abandoneze pe străzi. Apoi un străin i-a văzut chipul şi a făcut ceva de neimaginat

Aceasta este povestea Danicăi, o fetiţă care până la vârsta de şase ani a nu a avut altă casă în afara unui orfelinat din Ucraina. Singurii oameni care au trecut vreodată poarta acestui cămin pentru a o vizita au fost şi cei care aveau să o îndrăgească atât de mult, încât să îşi dorească să îi devină părinţi.

Thom şi Tami Wetmore au simţit încă din prima clipă în care au văzut-o pe Danica că locul ei este în sânul familiei lor şi că împreună vor trece peste toate problemele. Pentru că probleme existau din plin… micuţa suferea de o boală cruntă, sindromul Treacher-Collins, un diagnostic care îi făcea viaţa extrem de grea. Consecinţele acestei boli o făceau pe Danica să aibă probleme grave de auz şi de altfel să aibă câteva oase lipsă din structura fetei. În ciuda deficientelor sale, acest copil minunat se bucura de viaţă, de joacă şi de toată atenţia pe care o primea din când în când de la aceşti oameni minunaţi care veneau să o viziteze frecvent.

În momentul în care au aflat faptul că după ce devenea majoră Danica trebuia să părăsească orfelinatul, ajungând în cel mai rău caz să locuiască pe străzi, aceştia nu au stat pe gânduri şi au decis să demareze imediat procedurile de adopţie. După şase ani de la acel moment ea este îngrijită, iubită şi protejată de minunata sa familie.

Care a fost oare motivul principal pentru care aceşti soţi au mers până în capătul celălalt al lumii pentru a adopta un copil care avea de altfel şi probleme medicale grave? Ei bine… fiica lor Julliene suferă de aceeaşi boală devastatoare, fiind lipsită de auz şi de 40% din structura osoasă a feţei. Ea a trecut prin 45 de operaţii la nivelul feţei până în acest moment. Ceea ce este însă foarte important este faptul că restul corpului şi creierul său sunt în perfectă stare. Julliene este descrisă de părinţii săi ca o fire foarte iubitoare, înţelegătoare şi foarte iertătoare.

După ce au adoptat-o pe Danica, soţii Wetmore au considerat că mai este destul loc pentru alţi copilaşi în familia lor şi au adoptat trei fraţi care au aveau nevoie disperată de un cămin şi o familie iubitoare.

Aceşti părinţi minunaţi au înţeles perfect că aparenţele sunt extrem de înşelătoare. Nu poţi să judeci niciodată un om după chip, fără să-i cunoşti sufletul, mai ales în cazul unor copii. Ceea ce au făcut aceşti oameni este exemplar şi lăudabil!