„Plastic” este un scurtmetraj care are ca subiect principal grija mult prea exagerată pe care oamenii o au în legătură cu aspectul fizic, teamă care uneori poate escalada foarte uşor către o adevărată obsesie. Acesta pare să fie un subiect din ce în ce mai prezent în zilele noastre, unde de cele mai multe ori eşti etichetat după dimensiunile corpului şi înfăţişarea „deosebită”.
Protagoniştii acestui film sunt doi tineri, Anna şi Henry, care reiau legătura după foarte mulţi ani şi decid să iasă împreună la o întâlnire. Foarte important de menţionat este faptul că în toată această perioadă Anna a fost foarte îndrăgostită de acest bărbat, însă nu şi-a găsit niciodată curajul de a-i declara acest lucru. Când în sfârşit are parte de întâlnirea mult dorită, aceasta îşi doreşte desigur să arate cât mai bine, convinsă că astfel îl va impresiona şi îl va face să îi împărtăşească sentimentele.
Pregătirile tinerei încep desigur cu alegerea vestimentaţiei potrivite. Dorind iniţial să adopte un stil mai elegant ea optează pentru o rochie şic, însă corpul său pare să nu fie de aceeaşi părere, întrucât acest obiect vestimentar nu îi mai venea bine. La fel se întâmplă şi când probează o pereche de blugi strâmţi, materialul acestora cedând foarte uşor. Deşi extrem de dezamăgită, ea nu se dă bătută sperând că până la urmă va găsi ceva potrivit.
După un timp soneria telefonului începe să răsune în întregul apartament. Era chiar partenerul său care dorea să o anunţe că a făcut deja rezervare într-un local exclusivist. Acest lucru nu face decât să pună şi mai multă presiune pe biata fată care parcă nu mai ştia încotro să apuce.
Dacă în legătură cu vestimentaţia lucrurile nu decurseseră prea bine, ea putea să recupereze la aspectul fizic. Ghinionul se pare însă că o urmărea, ea rămânând şocată în momentul în care a văzut că un mare coş îi apăruse pe nas. Supărată şi-a strâns faţa în palme, iar când a ridicat privirea a rămas şocată de ceea ce i se întâmplase. Se pare că tocmai descoperise imposibilul, dobândind puterea de a-şi modela propriul corp în orice fel îşi dorea.
Din moment ce tânăra a descoperit că poate face acest lucru uimitor nu a stat prea mult pe gânduri şi a început să „lucreze” la zonele în care simţea că nu arată aşa cum ar trebui. Dar cine poate şti care este tiparul perfect? Cum putem crede că ceea ce vedem într-o revistă de modă este similar cu realitatea?
După ce a considerat că totul este perfect soneria uşii a sunat. Bărbatul mult visat se afla în faţa uşii sale şi ea avea acum posibilitatea să îl uluiască. Ceva însă a oprit-o – acel eu interior, acea frumuseţe interioară, care nu poate fi compensată de nimic. A decis astfel să îi deschidă tânărului fiind ea însuşi, iar acest lucru a dus-o pe culmile succesului. De cum a văzut-o, Henry a rămas uimit de naturaleţea şi frumuseţea sa.
Oricât ne-am dori să părem altfel, niciodată nu vom reuşi să ne trădăm pe noi înşine. Putem păcăli oameni dar nu ne putem păcăli pe noi. Fiecare om este frumos în felul său!
Sursa: Karissa Marcelo via Youtube
Autor text: LiveBiz.ro




