Acest bărbat aliniază grămăjoare de orez pe acoperişul său. Motivul ar putea înduioşa pe oricine…

Cunoscut ca „Omul păsărilor” din India, acest bărbat hrăneşte sute de papagali sălbatici de două ori pe zi şi face acest lucru de mai bine de zece ani, cheltuind aproximativ 40% din veniturile sale pe mâncarea acestora.

Sekar s-a mutat în Chennai cu aproximativ 20 de ani în urmă, unde şi-a deschis propria afacere pasionat fiind de repararea camerelor foto. Bărbatul iubea mult păsările şi vieţuitoarele de orice fel drept urmare întotdeauna se îngrijea să le asigure hrana atât de necesară. De-a lungul timpului el a hrănit vrăbii, ciori şi veveriţe, însă acum 10 ani când un tsunami a lovit Chennai, doi papagali din specia „Psittacula krameri”, cunoscuţi şi sub denumirea de „Micul Alexander”, au ajuns la el acasă. „Tsunami a fost motivul pentru care papagalii au ajuns aici. Prima oară au venit doi, apoi 10, s-au multiplicat la 50, 100, apoi au început să vină cu sutele” – ne mărturiseşte Sekar.

Din acel moment numărul lor a crescut foarte mult, ajungând la aproximativ 4000 de papagali în fiecare zi, în funcţie de sezon. Într-un oraş ca Chennai, un stol aşa de mare de păsări impresionează pe oricine. Bărbatul se trezeşte în fiecare dimineaţă la ora 4:30 pentru a pregăti hrana papagalilor care ajung la el în jurul orei 6:00. Este nevoie de o cantitate estimată la 60 kg de orez în fiecare zi care costă cel puţin 500 de rupii. Bărbatul aşază cu migală grămăjoare de orez pe scândurile amplasate pe acoperişul casei lui.

Pe lângă faptul că le asigură hrana zilnică, Sekar îngrijeşte şi păsările rănite şi este cunoscut mai mult drept „Omul păsărilor” din India decât ca şi reparator de camere de filmat. Acesta este hotărât să continue să aibă grijă de păsările care îl vizitează chiar dacă este conştient că odată cu vârsta îi va fi din ce în ce mai greu.

Devraj, vecinul lui Sekar, îl admiră pentru iubirea pe care o poartă papagalilor şi pentru efortul financiar deloc neglijabil pe care îl depune: „Privindu-l cum hrăneşte papagalii, este un lucru extraordinar şi o privelişte impresionantă. Mulţi oameni se opresc să îl privească ore în şir.”

Chiar dacă începe să îi fie destul de greu datorită vârstei, Sekar nu va înceta să hrănească şi să îngrijească aceste păsări minunate: „Sunt bucuros să fac asta însă au trecut deja 10 ani. Corpul meu nu mai este la fel, genunchii mi-au slăbit, cu aceste dureri nu mai sunt în stare să ridic scândurile pentru a aşeza mâncarea. Aşa cum oamenii închid papagalii în colivie, la fel m-au închis şi ei pe mine acum.”