Purceaua Emma îi inspiră pe proprietarul fermei şi pe soţia acestuia să aibă un copil

Instinctul matern nu piere niciodată, ci din contră acesta devine tot mai puternic atunci când o mamă simte că puii săi sunt în pericol. Acesta este şi cazul purcelei din imagini care nu a ezitat nicio secundă să facă tot ce era posibil pentru a şti că puii săi sunt bine.

Când purceaua Emma a ajuns la ferma „Apricot Lane”, era foarte slabă şi bolnăvicioasă, iar această condiţie fizică nu îi era deloc favorabilă având în vedere că era şi gestantă. După ce a trecut printr-un control amănunţit, medicul veterinar le-a spus proprietarilor fermei că ar trebui să fie mulţumiţi dacă Emma reuşeşte să aducă pe lume şi numai şase purceluşi, un număr mic în comparaţie cu cel normal în astfel de cazuri.

Însă când ziua cea mare a sosit, Emma a reuşit să bată toate recordurile, aducând pe lume şaptesprezece pui. Dintre aceştia numai treisprezece au avut şansa de a supravieţui. Lungul şi chinuitorul travaliu prin care a trecut nu i-a făcut deloc bine purcelei, care acum se afla într-o stare foarte delicată.

Având febra foarte mare, ea nu a putut să producă lapte pentru purceluşii săi nou-născuţi, iar fermierii au fost nevoiţi să îi separe de mama lor în acel moment critic. Pentru a le asigura supravieţuirea, purceluşii trebuiau hrăniţi cu biberonul de trei ori pe zi şi având în vedere numărul lor mare, acest lucru nu era deloc o sarcină uşoară. Emma trebuia să lupte să trăiască pentru binele puilor săi şi toată lumea avea de gând să o ajute în acest sens.

După ce au reuşit să îi scadă febra, fermierii erau îngrijoraţi de faptul că purceaua nu mânca, lucru care o ducea încet spre moarte. Curând ei au înţeles că Emma avea nevoie de un motiv pentru a trăi! Astfel s-a luat decizia ca cei treisprezece purceluşi să se reîntoarcă alături de ea, chiar dacă era posibil ca acest lucru să o solicite mai mult.

În scurt timp purceaua şi-a adunat forţele şi a decis să se pună pe picioare pentru micuţii care depindeau de ea. Ea a început treptat să îşi înveţe puii tehnicile esenţiale de supravieţuire, să îi hrănească şi să le ofere afecţiunea de care aveau atât nevoie.

După două luni misiunea Emmei se încheiase întrucât purceii crescuseră şi erau capabili să îşi poarte singuri de grijă. Oricât de mult şi-ar dori aceşti fermieri să creadă că ei au fost cei care au făcut-o pe purcea să trăiască, nu putem nega că micuţii purceluşi au fost cei care au contat cel mai mult.

E minunat să vedem în imaginile finale cum acest cuplu de fermieri reuşeşte să găsească un model de viaţă în situaţia trăită de această purceluşă. Dacă Emma a reuşit să lupte până la capăt pentru cei treisprezece pui ai săi, cu siguranţă şi ei vor face acelaşi lucru pentru bebeluşul care se va naşte curând!