Toţi elevii îl urau pe acest profesor, până într-o zi când au aflat un adevăr tulburător…

În cadrul Liceului St. Francis din apropierea Los Angeles-ului este angajat un profesor de matematică pe numele său Jim O'Connor, a cărui poveste de viaţă merită să fie cunoscută de întreaga lume. Acest cadru didactic poate dovedi oricui că aparenţele sunt înşelătoare şi că prima impresie nu este întotdeauna cea mai corectă.

Ajuns la faţa locului, Steve Hartman, reporterul emisiunii „On the road” a încercat să stea de vorbă cu câţiva elevi pentru a afla care este părerea lor despre profesorul de matematică, un om aparent dur, în vârstă de 70 de ani. Fiind întrebaţi la un moment dat dacă atunci când se gândesc la el au sentiment de afecţiune, din diferite motive toţi au ezitat să dea un răspuns. Principalul motiv pentru care ei evitau această întrebare era faptul că emisiunea urma să fie vizionată chiar de profesorul lor.

Adevărul este că atunci când predă în sala de curs, Jim O’Connor, care este şi veteran al războiului din Vietnam, ştie că nu se află acolo pentru a-şi distra elevii, ci pentru a le oferi o educaţie riguroasă în ceea priveşte domeniul său. De-a lungul anilor el a fost perceput de către elevii săi ca fiind un om exigent, însă într-o zi de noiembrie a anului 2013, situaţia avea să se schimbe radical.

Pat, unul dintre elevii care frecventau cursurile acestui profesor, a dorit să se implice în timpul liber ca voluntar la secţia de donare sânge din cadrul unui spital pediatric. Acolo el avea să descopere că nu ştia nici măcar jumătate din viaţa şi caracterul acestui cadru didactic.

Când spunea personalului medical la ce liceu merge, el rămânea uimit de faptul că toată lumea îl întreba de Jim O’Connor. Şi mai mare îi era uimirea când auzea foarte multe lucruri frumoase la adresa acestuia. Curios să afle cum stă de fapt situaţia, Pat a descoperit că profesorul său deţinea recordul la donat sânge în cadrul acelui spital. Un alt lucru, însă, l-a făcut şi mai mult să îşi schimbe părerea despre acesta. Atunci când domnul O’Connor nu îi chinuia pe elevii săi cu calcule matematice, el mergea la spitalul de copii şi avea grijă de bebeluşii bolnăviori atunci când părinţii lor nu puteau ajunge.

Trei zile pe săptămână, timp de douăzeci de ani, acest bărbat a fost mereu prezent lângă copilaşii care au avut nevoie de sprijinul său. Având în vedere că nu a fost niciodată căsătorit şi nu a avut copiii săi, el a stabilit o legătură minunată cu bebeluşii cărora le-a purtat de grijă.

În realitate, acest profesor nu este un om dur, ci dimpotrivă unul cu un suflet foarte mare. Uneori avem impresia că ştim totul despre omul care stă în faţa noastră, însă ne putem trezi că în realitate nu avem nici cea mai vagă idee despre acesta! Impresionant.