Cea mai recentă reclamă realizată cu prilejul Loteriei de Crăciun vă va impresiona cu siguranţă!

Poveştile sunt cele care de multe ori ne fac viaţa mai frumoasă şi ne aduc speranţa că poate la un moment dat vom avea şansa să le trăim şi noi. Cele mai preţioase sunt însă acele poveşti care ne reamintesc că misiunea noastră este aceea de a fi mai buni şi mai apropiaţi de semenii noştri.

O recentă reclamă realizată cu prilejul Loteriei spaniole de Crăciun îl are ca protagonist pe Justino, un paznic de noapte la o fabrică de manechine, care îşi începea tura în fiecare seară la ora 23. Deoarece munca lui se desfăşura pe parcursul nopţii şi programul său nu coincidea niciodată cu cel al colegilor săi, ironia sorţii făcea ca singurii săi companioni să fie manechinele fără viaţă ce îl înconjurau.

Fiecare noapte era la fel pentru acest bărbat: se trezea la ora 22, se pregătea pentru muncă, părăsea locuinţa, se urca în autobuz şi ajungea în locul în care deja pentru el devenise a doua casă. Deşi toată viaţa lui era o rutină, Justino nu a uitat niciodată să încerce să interacţioneze cu ceilalţi colegi de serviciu, lăsându-le mici surprize la ieşirea sa din tură.

Cum se apropia ziua unei colege, el a aşezat un manechin ce ţinea în mână o felie de tort chiar la intrarea principală pentru a fi sigur că aceasta va fi surprinsă total. De asemenea, pentru a-i face o surpriză şefului său el a îmbrăcat un manechin atât de bine încât semăna foarte mult cu acesta, aşezându-l apoi la uşa biroului său. Această întâmplare a stârnit multe zâmbete în rândul colegilor şi şefului său.

Gândindu-se însă că se apropie Crăciunul, el a decis să le dăruiască puţin din spiritul acestei sărbători colegilor săi de muncă şi le-a aranjat din manechine un brad luminat. Toată lumea îl aprecia pentru minunatele sale gesturi, însă el nu apucă să vadă niciodată aceste lucruri pentru că totul se petrecea în afara programului său de muncă.

Cum se întipărise deja o tradiţie, în fiecare iarnă se organiza Loteria de Crăciun, la care au decis să participe şi angajaţii acestei firme de manechine. Punând mână de la mână ei au strâns ceva bănuţi şi au cumpărat un bilet comun, însă Justino nu a apucat să vadă lista pe care se înscriau colegii săi.

Destinul a făcut ca marele premiu să fie câştigat chiar de această fabrică, lucru care a adus multă bucurie în rândul celor ce activau acolo. Deşi pentru fiecare om aceşti bănuţi ar fi fost foarte valoroşi, ei au decis să îi ofere această compensaţie celui care le făcea dimineţile mai frumoase.

Într-o seară, pe când ajungea la serviciu, Justino a fost întâmpinat la ieşirea din lift de un manechin ce ţinea în mână cecul cu suma câştigată. Cu multă umilinţă, la îndemnul colegilor săi ce îl priveau fericiţi, bărbatul a luat hârtia şi faţa i s-a înseninat brusc, parcă mulţumindu-le cu o privire caldă.

Ani de zile, în încercarea sa de a le oferi cât mai mult colegilor săi, Justino a uitat de el însuşi, însă într-o zi destinul a făcut ca şi el să fie răsplătit pentru faptele sale.